Reclame

Credeati ca numai reclamele noastre sunt stupide? Sa le vedeti pe ale americanilor. Urmatoarea se presupune ca ar trebui sa stimuleze femeile sa isi faca un control periodic al sanilor.

Urmatoarea imi place la nebunie :))

Bancuri

Sunt doar glume, ok?:D

Se intalnesc un rocker cu un manelist si se iau la bataie.Si se bat….pana se omoara. Ajung in purgatoriu. Se uita Iisus la ei si ii intreaba: Ati fumat? Raspunsul ‘Da’. Ati baut? Raspunsul ‘Da’. Ati avut femei? Raspunsul ‘Da’. Ati injurat? Raspunsul ‘Da;…’Tu’,spuse Iisus manelistului, ‘tu te duci in iad. Tu roakere,tu te duci in rai’.La care manelistul: ‘De ce ? Aceleasi pacate le-a facut si el.’ aratand inspre roker. La care Iisus: ‘Da, da el are plete ca mine!”

-Ajutor ! Ajutor ! striga un manelist in padure. Tocmai trece pe acolo padurarul si vede un barbat cu pantalonii lasati legat de un copac.
-Ce s-a intimplat ?
-Doi rokeri m-au atacat, m-au legat de copacul asta si m-au violat !
La care padurarul spune ingandurat:
-Ei, draguta, pentru azi nu-i singurul ghinion…!

Doi manelisti stateau de vorba: -Auzi ma, da’ ce e ala sah? -Bah, sahul e piesele alea care le bagam noi in punga cand jucam table!

Un pui de manelist vine acasa dupa prima lui zi de scoala:
-Mamico, azi la scoala am facut literele si eu am fost cel mai bun. De ce mamico pentru ca ascult manele?
-Nu puiul mamii, pentru ca esti inteligent.
A doua zi dupa scoala:
-Mamico, azi am facut adunari si eu am fost cel mai bun. De ce mamico pentru ca imi plac manelele?
-Nu puiul mamii, pentru ca esti inteligent ….
A treia zi dupa scoala:
-Mamico azi am avut educatie fizica si eu sunt singurul baiat din clasa care am par pe piept. De ce mamico pentru ca sunt manelist?
-Nu puiul mamii, pentru ca ai 24 de ani!

Q: Daca un punker si un rocker sunt pe bancheta din spate a masinii, atunci cine e in fata? A: Un politist.

Q: Un bloc de apartamente are rockeri la primul etaj, punkeri la al doilea si hippioti la al treilea. Intr-o zi un foc mare arde cladirea din temelii. Cine a supravietuit? A: Rockerii, erau la munca.

Q: Cati punkeri iti trebuie ca sa insurubezi un bec? A: 3. Unul sa il insurubeze si ceilalti 2 ca sa se certe cine l-a insurubat primul.

Q: De cati rockeri ai nevoie ca sa bea o lada de bere? A: De unul, daca nu se uita nimeni.

Q: De ce a trecut punkerul strada? A: Era capsat de o gaina.

Q: De cati emo ai nevoie sa insurubezi un bec? A: De nici unul, sunt prea deprimati sa o faca.

Q: De cati rockeri ai nevoie sa schimbi un bec? A: De 2: unul sa faca treaba si celalalt ca sa ii fure scaunul de sub picioare.

Q: Ce e un rocker fara prietena? A: Lipsit de casa.

Q: Cum scoti un rocker din cada? A: Dai drumul la apa.

Q: Cum se numeste casa rezistenta la apa a punkerului? A: O ghereta de gunoi uscata.

Q: Care e diferenta intre un hippie si o trambulina? A: Iti dai jos ghetele inainte sa sari pe trambulina.

Q: Cum se numeste un grup de rockeri pe fundul oceanului? A: Un inceput bun.

Q: Trei rockeri beti sar de pe un acoperis. Unul a baut Ursus, altul Silva si altul Bergenbier. Care loveste primul pamantul? A: Cui naiba ii pasa?

Q: De cati rockeri ai nevoie sa insurubezi un bec? A: 21. Unul tine becul si restul beau pana se invarte camera.

Un tanar punkist se urca in autobuz. Are parul facut tepi, cu o creasta cu verde, mov si portocaliu. Hainele sale sunt un amestec jegos de piele si zdrente si nu are pantofi. Tot corpul sau este plin de piercinguri, iar cerceii sai sunt niste pene foarte colorate si mari. Se aseaza pe singurul loc neocupat, fata in fata cu un batranel care se holbeaza la el pentru urmatorii 10 kilometri. La un moment dat, punkerul se enerveaza si se rasteste la batranel: “Ce e tataie, nu ai facut nimic salbatic atunci cand erai tanar?”. La care omul raspunde: “Cand eram in Marina, m-am imbatat rau de tot in Singapore si am facut sex cu un papagal. Ma gandeam ca tu esti fi-miu.”

Q: Cum ascunzi bani de un rocker? A: Ii pui sub sapun.

Q: De cate ori rade un punker la o gluma? A: De trei ori: prima data cand o aude, apoi cand ii este explicata si in final cand o intelege.

Q: Ce e portocaliu si le sta bine hippiotilor? A: Focul.

Q: De cati emoizi ai nevoie sa insurubezi un bec? A: De nici unul! lasa-i sa planga in intuneric!

Q: De ce iti pare rau ca un autobuz plin de rockeri a cazut de pe o stanca? A: Pentru ca unul dintre scaune era gol.

Leonard Cohen la Bucuresti

„Muzica si poezie pe stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti. Pe data de 21 septembrie, Leonard Cohen concerteaza la Bucuresti, intr-un spectacol organizat de Compania Events.

Mai motivat ca niciodata, cel care este considerat cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, Leonard Cohen, este in mare forma in acest prim turneu dupa o pauza de 15 ani. Prin vocea sa de aur, poezia sonora transmite multa caldura, iar dialogurile permante cu publicul fac deliciul unui show plin de culoare. Intregul spectacol este captivant, mai ales ca atitudine vocala, unde desele schimbari de tonalitati arata un Leonard Cohen plin de viata la 73 de ani si un vocalist care se respecta si care respecta publicul la randu-i.

„Muzica lui Cohen, intunecata si poetica, ar trebui inclusa in tabelul periodic al elementelor” – proclama revista Rolling Stones. „Dupa ce o descoperi, se transforma subit in ceva tot atat de necesar ca oxigenul”. E greu sa mai gasesti in istoria muzicii un alt artist care sa se fi dezinteresat atat de sincer de cultura pop si care totusi sa fi influentat-o atat de profund si sclipitor. Unul dintre cei mai controversati, originali, irezistibili, captivanti compozitori ai erei, Leonard Cohen detine reteta seductiei intelectuale si o aplica cu incredibil succes de multi ani incoace. In proza si in literatura la fel de bine ca in muzica.

Compozitiile sale au fost interpretate de nume faimoase, fiecare „cover” fiind o incercare fascinanta de a intelege mai indeaprope muza-i enigmatica. De la „Suzanne” a lui Judy Collins la U2, REM, Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright si Johnny Cash, cantecele lui Cohen au calatorit la fel de mult ca si autorul lor.

„E un vis implinit sa-l aducem pe Leonard Cohen in Romania. Controversat, idolatrizat, comentat, nu poti sa-l ignori pe Leonard Cohen… Mircea Cartarescu spunea ca iubim femeile, printre altele, „pentru ca le termina Cohen”, afirma Sorina Burlacu, Director General Events.

Biletele s-au pus in vanzare incepand cu data de 17 iulie prin intermediul site-ului http://www.ticketpoint.ro si in reteaua magazinelor Diverta din Bucuresti si din tara.”

Din volumul…MINCIUNI FUNDAMENTALE

Se spune ca cine traieste prezentul nu mai are nevoie de trecut si de viitor… dar cum sa traiesti fara a lasa semne si fara a planui altele in fata ta?Prezentul e doar un pod peste o apa…dar capetele podului nu se sprijina pe maluri…

Daca vrei sa stii cat ai iubit cu adevarat,pune degetul pe cicatricea care a inchis rana: daca doare, a fost o vijelie…daca e neted si rece, a fost doar o adiere usoara…daca rana striga fara sa o atingi, e inca, o furtuna, iar daca tot ce faci nu poate sa-i ascunda strigatul, e ori binecuvantare, ori blestem…

Daca am fi cu adevarat puternici am sti ca nu plecam nicaieri atunci cand plecam si nici nu-i regasim pe cei dragi atunci cand ne intoarcem…Ca drumurile lumii pe care tot ratacim sunt doar poteci ale fiintei noastre si nu aveam unde fugi de noi insine, nu avem unde cauta altceva si nu avem cum sa pierdem ce e dintotdeauna al nostru. Si singurul act de putere si temei e sa ramanem in noi si sa stim ca suntem acolo…

Exista o dragoste care nu dispare dupa moartea de la primarie, nu ajunge santaj dupa nasterea unui copil, nu te stoarce, nu te vinde,nu o regreti, nu o blestemi. exista o dragoste de bronz fata de care timpul e pieritor si in care visele noastre se pot impreuna pentru totdeauna.

Daca am sti cat valoreaza toate diplomele noastre,actele de identitate,toate hartiile, toata aceasta biblioteca de angajare intr-un social bolnav,daca am sti ce risipim dobandindu le,de-am vedea irosindu-ni-se viata, nu s-ar gasi oare unii, sa le inventeze din nou?

Dupa cum se lupta cu teama sunt doua feluri de oameni: cei care incearca sa uite ,colectionand diverse iluzii: pietre,vacante, teorii,si cei care mintindu-se ca au uitat,judeca si risipesc colectiile celor din jurul lor

Maternitatea e o stare de genialitate,dar a existentei insasi; femeia si-o asuma confuz si face treptat din ea un obiect de santaj,de virtute absoluta,de remisiune a energiilor creatoare; femeia detine secretul iubirii si pune iubirea in talcioc,pe taraba…

Cele mai frumoase flori zambesc noaptea,cand mitingul de amanunte e intrerupt si visele se pregatesc de dans. ziua explodeaza de lumina si culoare, dar abia noaptea explozia capata sens, capata profunzime , se urca pe masa din mijlocului cerului si danseaza..cei care vin nu stiu despre pradatori, nu stiu despre boala,paralizie,foame, nimic despre frica,disperare,ura; ei vin pur si simplu sarbatorind bucuria existentei… si pleaca fara sa-si mai aduca aminte nimic despre ea.

Sunt ingeri care se vand ca iluzii, creatia lui Dumnezeu sa-ti para umana,sa-ti para suportabila. sunt ingeri care se vand la tejghea,din ceara , carton sau guma de mestecat, ca ingerii iluzii sa-i crezi mai reali. iar oamenii simpli ,heruvimi ai trudei si ai disperarilor nemarturisite platesc impozite guvernelor si bisericii, ca ingerii amagirii lor sa nu dispara.

Pentru ca omul sa ramana captiv iluziilor ieftine,magazinele si-au exacerbat luxul si falsa abundenta si au devenit oarecum temple,oarecum altare. cautarea fiintei si a rostului a fost sublimata de o goana furibunda printre rafturi,dupa oferte si reduceri. intr-o astfel de lume Dumnezeu e prea mic ca sa mai poata indrepta ceva, dar inca prea mare , pentru a fi neglijat de reclame.

Le multumesc celor care au rabdarea sa caute in ei insisi si in aceasta cautare pasesc uneori si peste umbra mea, dar as fi un impostor sa nu recunosc ca toate lucrurile care cresc in mine viata, le primesc de la cei care vin la mine dupa ea. eu ard in flacarile lor,ei ard in focul meu si nadajduim cu totii sa luminam cat mai departe.

Cineva canta o melodie pe care noi dansam,nu stiu cine, poate e un clovn,un zeu ,o statuie.o melodie din care nu poti sa iesi si inauntrul careia n-ai cum sa fii. traim imitand miscarile care ne sunt permise si doar atunci cand ne dezechilibram si cadem, simtim pentru putin timp, ca totul e controlat ,programat intr-o coregrafie trista si absurda.

Uneori e mai mult decat tot paradisul, decat toate incercarile vietii, decat toate amintirile ei. o camera de hotel ieftin, din care desi ai plecat de mult continui intr-un anume fel sa ramai si de unde ai vrea sa aduci inapoi o farama de ceva care a construit mai mult decat tot destinul si pe care simti ca n-o vei mai putea dobandi.

Sfintii sunt doar oameni obisnuiti care au viata deformata de cocoasa unei amagiri pe care nu o pot depasi. cum sa iubesti pe Dumnezeu daca te ascunzi in munti, te izolezi in rugaciune,te mutilezi fizic? Dumnezeu e pretutindeni si pe culmi si in tomberoane, e si vultur si limbric. Daca il iubesti cu adevarat traiesti aici, printre oameni,partea de imparatie pe care ti-o da, iar daca nu-l iubesti traiesti partea ta de neiubire din neiubirea lui.

Daca am avea vreodata rabdare sa ne privim cu ochii unor straini am descoperi despre noi lucruri ciudate: cum risipim viata pentru a strange bani si cautam cu banii sa cumparam putina viata. cat de usor ii indepartam pe cei apropiati si cu cata disperare ne luptam sa-i dobandim inapoi. ce simplu ridicam minciuni inauntrul nostru si cum trudim apoi o viata intreaga dupa un adevar care sa le naruie…

Nu esti singur cand cei din jur iti intorc spatele si te parasesc, cand nu mai ai cu cine sa vorbesti, cand nu mai ai pentru cine sa visezi…nu esti singur cand simti ca esti singur,ci ,atunci, cand nu mai simti nimic…

Doi ingeri pazesc timpul: unul ti-l daruieste… ca sa-ti fie indestulator pentru drum. celalalt ti-l ia inapoi cand vede ca risipa e prea mare. deasupra lor nu sta decat iscusinta ta de a sti cum sa mai iei de la primul cand mai ai nevoie, dar fara sa-l dezamagesti cumva pe celalalt…

Uneori ai vrea ca viata sa incremeneasca in acea clipa si-n acel loc, sa nu mai existe maine,poimaine, candva… simti atunci ca ai tot ce-ti poti dori de la destin si tot ce ar urma sa se intample ar risipi doar, bogatia si lumina acelei clipe…

Ce face ca o iubire sa nu fie vesnica , nu tine ,neaparat , de neputinta noastra de-a o pastra, ci mai curand, de destin, de o neinspiratie a creatorului, care a vrut a sadi intr-un pumn de tarana, insasi samanta din care se hraneste tot intelesul lumii, tot plinul ei…

Jumatate de paradis e aici, printre blocuri triste si amarate, printre oameni necajiti si saraci, unde si cerul e mai trist ca aiurea, pietrele mai colturoase, zambetele mai reci.
Cealalta jumatate e ca un sapun ud, pe care il prinzi mai bine abia la final cand e deja ,aproape topit…

Si crede cineva ca poate sa plece din sufletul tau,trantind o usa,mototolind o iubire…? si cine a lucrat ca artizan de geniu acolo inauntru,starnind si oprind flacarile rugului tau,poate fi condamnat de o instanta a toanelor, pedepsit si executat? dar cati ani sa mai treaca si cata huma sa se aseze deasupra si ceva din iubire nu se va pierde niciodata…

Asa e viata…pe masura ce pierzi din iubiri, castigi in intelepciune si ajungi la un moment dat sa fii atat de intelept incat ai da toata invatatura ta pe un strop din ce-ai pierdut…

Si inca , dupa o viata intreaga ,ma intreb: ce conteaza mai mult: lucrurile pe care le-ai infaptuit, de la care ai amintiri, caramizi,semne, pe ale caror drumuri le-ai strabatut in toate partile de colbul lor ti-a ajuns epiderma… ori poate,lucrurile pe care nu le-ai atins, de la care ai doar amagiri si lacrimi, in rascrucile carora ai fost rasturnat si jefuit de sperante… si iar le-ai furat de la ele… si tot asa…

Slujim in viata pe rand iluzie dupa iluzie, minciuna dupa minciuna; si, iata-ne candva, gasindu-ne singuri in toata desertaciunea trecutului nostru; in care tot ce am trait e inramat intr-o fotografie veche despre ceva ce nu sti sigur daca a fost si care fara sa mai fie continua sa se petreaca.

Nu poti sa urci si sa fii tot timpul jos; cum poate cineva sa te indrume sa deschizi o anume usa, cand tu nu vezi nici orasul in care e cladirea? deaceea nu cred in invatatori si maestri;
nici macar in aceeia care iti dau harta catre oras; daca vrei sa cresti cauta in tine vantul care aduce norii cu ploaie; si convinge-l sa se opreasca…

GIRL TALK

Vocea mea…

E foarte bun tipul..

Aberatii pe un monitor

„Te trezesti intr-o dimineata cu un gust amar in gura, cu dintii incarcati de visele noptii, degetele de la maini umflate si urate, ochii mici si incetosati.

Iti dai seama ca asta faci de o viata intreaga. Te trezesti ca, la fel ca in fiecare zi, sa iti repeti activitatile zilei precedente. Incepi sa te intrebi pentru ce?

Pentru ca rutina asta a ajuns sa iti domine viata, si tu te lasi prinsa in ea ca si intr-un vartej din care nu mai poti scapa, si franghia parca incepe sa se invarta odata cu tine si cu miscarea circulara a apei.

Iti dai seama ca ai ajuns sa faci ceea ce ti se spune. Te trezesti, te duci la baie, te speli. Iti faci patul, te imbraci, pleci. La scoala sau la munca. Pentru ca asa trebuie. De ce ai ajuns sa crezi ca lipsa unei vieti personale e o chestie normala?

Iti dai seama ca nu mai stii sa iubesti. Ca a trecut perioada in care fiecare cantec siropos de dragoste iti dadea fiori, te cuprindeau amintiri placute si ganduri cu zambete zburau prin mintea ta. Acum de ce mai plangi cand auzi un cantec de dragoste? Pentru ca nu stii ce altceva sa faci? Sau pentru ca iti e dor sa iubesti si sa te simti implinita oarecum. Ti s-a indus in sistem conceptia ca dragostea te va desavarsi, ca tu ai o persoana care sa fie pe deplin compatibila cu tine si ca e jumatatea ta. Dar daca e la capatul diametral opus al lumii si sansele sa va intalniti sunt minime sau chiar nule? Atunci tu stai si astepti ca cineva sa vina la tine si sa iti spuna „tu esti jumatatea mea”.

Acum te-ai obisnuit sa nu iubesti si sa fii singura, tu si tigara ta, dupa care te ascunzi atunci cand iti e frica de o altfel de singuratate. De singuratatea salasluita in altcineva. De a te imparti pe tine, care oricum esti doar o jumatate, cu oricine altcineva.

Sufli si iti ascunzi din nou ochii inlacrimati de la atatea melodii de dragoste dupa fumul ce, la un moment dat, va inceta sa te mai acopere. Vroiai sa fie ca si niste socuri electrice? Sa le asculti si dragostea sa te umple din nou? Nu e asa. Te gandesti la faptul ca tu poate esti altfel. Tu nu ai nevoia obsedanta de dragoste pe care o are toata lumea. Tu crezi poti trai singura, cu scrum, fulare, maini si ceai. Cu vise ingramadite in bucataria mica a creierului tau.”

Aproape de ingeri…

„Nu stiu cand sau cum s-a intamplat. Nu stiu de ce si din cauza cui. Sunt prins intr-un loc aflat dincolo de intunericul gandurilor mele. Un loc unde frica, dragostea, curajul nu mai conteaza. Un loc de mult uitat in adancul sufletului lumii. Un loc unde sufletele ratacitoare isi gasesc linistea iar inimile ranite alinare. Un loc intre pamant si cer. Un loc cufundat in somn profund. Un loc care refuza sa traiasca dupa regulile si legile lumii tale. Un loc nestricat de mana si mintea omului. Un loc rezervat celor puri si celor nebuni. Un loc de nastere a muntilor rastigniti pe crucile lor de granit. Un loc aparat d aripile albe ale ingerilor ce-l imbratiseaza. Un loc scaldat in lacrimi de serafim. Un loc luminat de trupurile arzande ale lumanarilor adormite pe noptiera. Un loc unde sperantele si gandurile fug si se ascund dupa copacii cuprinsi de vapai eterne de gheata. Un loc unde visele vin pentru a se implini si rugile vin pentru a fi ascultate. Un loc sarutat de prima raza de soare si binecuvantat de ultima a fiecarui rasarit si apus. Un loc unde sfintii vin sa culeaga oasele zeilor din tarana si cladesc omul. Un loc unde statuile coboara de pe socluri si prind viata. Un loc ascuns la vedere de privirile iscoditoare, pastrat pentru cei ce merita sa-l vada.
Parcul inghetat in timp cu copacii goi si nemiscati, ca blocuri de marmura, doarme, invelit de cerul negru. Crengile impreunate deasupra aleilor ca bratele a doi indragostiti suspina cu fiecare pala de vant ce poarta cu ea parfumul intepator a dorintelor neimplinite si a viselor moarte. Bancile…bancile pe care ne-am cunoscut, pe care ne-am sarutat prima data si pe care ne-am jurat dragoste vesnica inca mai poarta povestea noastra nemuritoare.
Fiecare frunza cazuta si maturata de vantul sec si aspru plange durerea despartirii noastre. Fiecare statuie varsa lacrimi de sange pentru ca nu ne va mai vedea impreuna, pentru ca sufletele lor de granit nu se vor mai putea incalzi cu sarutarile noastre si nu se vor mai putea oglindi in ochii tai adanci si negrii. Fiecare stea ce palpaie pe cerul innegrit de trecerea secolelor incearca sa se impace cu ideea ca nu-si va mai rasuci raza de argint in parul tau.
Inelul inca se mai zareste pe fundul lacului sclipind in blandele raze ale lunii, unde zace alaturi de rugile mele neascultate de cand…de atunci. Fiecare piatra si fir de iarba, fiecare copac si felinar pe sub care am trecut sufera de dorul tau. Dar nici unul ca mine !
Ma culc noaptea si imi gasesc alinare alaturi de tine in vis. Dar dimineata rana se deschide din nou mai dureroasa si mai adanca pentru ca ma trezesc si tu…dispari inghitita de ceata trecutului. Ma nasc de fiecare data cand aud un fosnet de pasi in spatele meu, si mor de fiecare data cand descopar ca nu esti tu. Ma inec cu fiecar gura de aer luata fara tine.
In fiecare seara ard cate un bilet pe malul lacului, pe care scrie :,,IARTA-MA ! TE IUBESC ! VINO INAPOI !’’, si ma rog ca fumul sau sa ajunga la tine iar tu sa-l asculti.
Mereu alaturi de tine, intotdeauna departe ! „

Ne vedem cand ploua…

Cateodata apari de nicaieri ca o tornada de amintiri si trezesti in mine imagini pe care le-am mazgalit cu pixul si am apasat tare, tare pana am rupt foaia…. Ca sa apari tu cu scotch. Urasc scotch-ul. Oricum nu va fi niciodata o pagina noua, asa ca de ce nu intorci foaia si incepi sa scrii din nou?Asa ca de ce nu intorc foaia?Am desenat zmei si buzdugane, si printese si broscoi… Si iesisera atat de frumos… Erau foarte realiste. Ma chinuisem sa arcuiesc fiecare geana a fetelor indragostite de cavaleri si sa lungesc limba broscoilor care purtau intotdeauna coroane. Scrisesem poezii despre chinezoaice care aveau ochii mici si ingusti numai pentru ca traiau in lumea lor de basm si reuseau sa deschida ochii doar cand simteau intr-adevar prima furtuna la lumina lampioanelor rosii cu dragoni… Scrisesem povesti despre razboinici care isi acopereau calcaiele cu o armura speciala, dar intotdeauna se lasau doborati de o privire…. Tineam caietelul sub perna si il incarcam cu ganduri numai in momentele in care stiam ca nu ma priveste nimeni. Ca un fel de ritual, gandurile se scurgeau prin pasta albastra doar dupa ce apareai ca o tornada, ciufulindu-ma si lasandu-ma sa ma pierd uitandu-ma dupa tine ore in sir dupa ce plecasei deja… Strada se incovoia indemnandu-ma sa fug dupa tine, sa iti mai soptesc o data, de frica sa nu ma fi auzit in graba in care a alergat timpul pe langa noi. Dar nu o intelegeam… Ma intorceam la foaia mea si ii sopteam ei… In timp, tornada s-a imblanzit… Era o ploaie calda de vara, in bratele careia ma uitau clipele… Incalzirea globala, mi-a uscat norii si a secat raurile…. In si mai mult timp, ploaia a tacut…Si a tacut… Si am tacut…Si iar vine ca o tornada…Si tace…Si tac…De ce nu intorc foaia? Cateodata, poate e bine sa te lasi purtat de val… poate te duce undeva unde ploua…si unde, cateodata, poate e bine sa taci si sa asculti cum se izbesc picaturile de geam!

Sa vorbim…dar tu sa taci!

Am capacitatea de a vorbi.Si tu o ai.Si el.Si ea.Dar de ce sa vorbesti cand nu ai capacitatea de a gandi?Daca ai gandi dar n-ai putea vorbi nu ar fi groaznic de frustrant?Si daca ai putea vorbi si ai putea gandi nu ai vrea sa percepi vorbele mute a celor care gandesc si ragetele proaste a celor care doar vorbesc.Iar cand nu gandeste dar vrea cu tot dinadinsul sa monopolizeze o discutie n-ai vrea sa fii surd?

Eu gandesc,vorbesc.Vorbesc despre orice, atat timp cat interlocutorul meu imi poate capta destul de mult timp atentia.Vorbesc despre orice, dar incetez dupa mai putin de doua minute daca tu taci.Si nu vorbesc daca tu vorbesti intr-una.

Eu gandesc,ascult.Ascult orice, atat timp cat imi vorbesti pe un ton calm.Ascult orice, atat timp cat imi captezi atentia prin vorbele tale.Ascult orice, doar sa nu te crezi mai inteligent decat mine si sa-mi demonstrezi asta prin argumente proaste.Nu te ascult daca doar vorbesti.Nu te ascult daca nu ma asculti la randul tau.Si in niciun caz nu te ascult daca ai ridicat tonul la mine.

Presupunand ca stii toate acestea despre mine poti sa discuti orice cu mine.