Aproape de ingeri…

„Nu stiu cand sau cum s-a intamplat. Nu stiu de ce si din cauza cui. Sunt prins intr-un loc aflat dincolo de intunericul gandurilor mele. Un loc unde frica, dragostea, curajul nu mai conteaza. Un loc de mult uitat in adancul sufletului lumii. Un loc unde sufletele ratacitoare isi gasesc linistea iar inimile ranite alinare. Un loc intre pamant si cer. Un loc cufundat in somn profund. Un loc care refuza sa traiasca dupa regulile si legile lumii tale. Un loc nestricat de mana si mintea omului. Un loc rezervat celor puri si celor nebuni. Un loc de nastere a muntilor rastigniti pe crucile lor de granit. Un loc aparat d aripile albe ale ingerilor ce-l imbratiseaza. Un loc scaldat in lacrimi de serafim. Un loc luminat de trupurile arzande ale lumanarilor adormite pe noptiera. Un loc unde sperantele si gandurile fug si se ascund dupa copacii cuprinsi de vapai eterne de gheata. Un loc unde visele vin pentru a se implini si rugile vin pentru a fi ascultate. Un loc sarutat de prima raza de soare si binecuvantat de ultima a fiecarui rasarit si apus. Un loc unde sfintii vin sa culeaga oasele zeilor din tarana si cladesc omul. Un loc unde statuile coboara de pe socluri si prind viata. Un loc ascuns la vedere de privirile iscoditoare, pastrat pentru cei ce merita sa-l vada.
Parcul inghetat in timp cu copacii goi si nemiscati, ca blocuri de marmura, doarme, invelit de cerul negru. Crengile impreunate deasupra aleilor ca bratele a doi indragostiti suspina cu fiecare pala de vant ce poarta cu ea parfumul intepator a dorintelor neimplinite si a viselor moarte. Bancile…bancile pe care ne-am cunoscut, pe care ne-am sarutat prima data si pe care ne-am jurat dragoste vesnica inca mai poarta povestea noastra nemuritoare.
Fiecare frunza cazuta si maturata de vantul sec si aspru plange durerea despartirii noastre. Fiecare statuie varsa lacrimi de sange pentru ca nu ne va mai vedea impreuna, pentru ca sufletele lor de granit nu se vor mai putea incalzi cu sarutarile noastre si nu se vor mai putea oglindi in ochii tai adanci si negrii. Fiecare stea ce palpaie pe cerul innegrit de trecerea secolelor incearca sa se impace cu ideea ca nu-si va mai rasuci raza de argint in parul tau.
Inelul inca se mai zareste pe fundul lacului sclipind in blandele raze ale lunii, unde zace alaturi de rugile mele neascultate de cand…de atunci. Fiecare piatra si fir de iarba, fiecare copac si felinar pe sub care am trecut sufera de dorul tau. Dar nici unul ca mine !
Ma culc noaptea si imi gasesc alinare alaturi de tine in vis. Dar dimineata rana se deschide din nou mai dureroasa si mai adanca pentru ca ma trezesc si tu…dispari inghitita de ceata trecutului. Ma nasc de fiecare data cand aud un fosnet de pasi in spatele meu, si mor de fiecare data cand descopar ca nu esti tu. Ma inec cu fiecar gura de aer luata fara tine.
In fiecare seara ard cate un bilet pe malul lacului, pe care scrie :,,IARTA-MA ! TE IUBESC ! VINO INAPOI !’’, si ma rog ca fumul sau sa ajunga la tine iar tu sa-l asculti.
Mereu alaturi de tine, intotdeauna departe ! „